Viata dupa Trump | Scrisoarea lui Sorkin catre fiica sa e cel mai frumos lucru pe care-l poti citi azi:

Aaron Sorkin este supercunoscutul scenarist de la Hollywood, premiat cu Oscar, Globul de Aur, BAFTA, toate. Il stiti din The Social Network sau The West Wing, adica Viata la Casa Alba (premiat cu 3 Globuri de Aur şi 26 premii Primetime Emmy). Dar nu asta e relevant. Azi a vorbit in postura de tata, dupa ce Trump a fost ales presedinte in America. De tata de fata de 15 ani.

In ce fel ne afecteaza alegerile din America, pe noi, romanii, nu stim. Dar scrisoarea lui Sorkin pentru fiica lui ni se adreseaza tuturor si e o lectie de viata, pe care ar trebui s-o printam pe frigider ca sa ne aduca aminte ca, in Romania sau Siria, in America sau in Africa, in viata fiecarui om, fiecare zi pare o zi haotica, de parca iese Trump presedinte in fiecare dimineata.
Si n-avem de facut decat un singur lucru.
SA SUPRAVIETUIM. SA TRAIM!

“Fete Sorkin (fiica si sotia),

Ei bine, lumea s-a schombat azi noapte intr-un fel in care n-am putut sa fac nimic sa va protejez. Asta e un sentiment ingrozitor pentru un tata. Nu voi incerca sa spun asta intr-un mod placut – chiar e oribil! E aproape prima oara cand candidatul meu nu a castigat (bine, de fapt a sasea oara), dar e prima oara cand castiga un porc profund incompetent, cu idei periculoase, cu o boala psihiatrica serioasa, fara cunostinte despre lume si fara curiozitatea de a invata.
Si nu doar Donald Trump a castigat azi noapte – ci si sustinatorii lui. The Klan a castigat azi noapte. Nationalistii albi, sexistii, rasistii si bufonii. Barbati tineri si albi care cred ca muzica rap si Cinco de Mayo sunt o amenintare la adresa stilului lor de viata (sau reprezinta motivul pentru care ei au acel stil de viata) au primit ocazia de a sarbatori. Barbati care nu merita sa se numeasca barbati si care cred ca femeile care vor mai mult de la viata decat s-arate “hot” sunt stridente, urate si merita nu admiratia, ci dispretul nostru. Pentru ei, aceste minti misogine de c***at de pretutindeni a fost o victorie. Ura a fost investita cu speranta.

Prostia abjecta a fost cosmetizata si vazuta ca “vocea fresh a unui outsider” care va “misca lucrurile” (S-a deranjat cineva sa intrebe cum? Va aranja scaunele in Roosvelt Room sau cum?). Pentru urmatorii 4 ani, presedintele Statelor Unite, aceeasi functie pe care au ocupat-o Washington si Jefferson, Lincoln si Teddy Roosevelt, F.D.R., J.F.K. si Barack Obama, acum este ocupata de un baietel care isi va petrece orele certandu-se pe Twitter cu cei care il vor critica (si vor fi multi). Ne-am facut de ras in fata copiilor nostri si in fata lumii.

Si lumea a reactionat pe loc. Indicele DOW a coborat cu 7.000 de puncte peste noapte. Economistii prezic o recesiune grea si lunga. Aliatii nostri din NATO se tem. Apropo de frica, musulmani-americanii, mexican-americanii si afro-americanii fac pe ei de frica in momentul asta. Si ar fi corect sa spunem ca multi dintre fanii lui Donald Trump nu sunt fanii evreilor. Pe de alta parte, se da o petrecere la sediul ISIS acum. Ce n-am da acum sa-l schimbam pe acest om mic cu Richard Nixon?

Deci, ce facem?

In primul rand, ne aducem aminte ca nu suntem singuri. O suta de milioane de oameni in America si peste un miliard de oameni din toata lumea se simt fix la fel ca noi.

In al doilea rand, ne dam jos din pat. Cei din familia Trmpster vor sa ii vada pe oamenii ca noi (evrei, “elite de pe Coasta”, educati, care progreseaza social, Hollywood…) plangand si suspinand pentru ca vrem sa ne mutam in Canada. Niciunul dintre noi nu o sa ii dea satisfactia asta. Uite cum o sa facem…

…o sa luptam al dracului de tare (*we’ll fucking fight!) (Roxy, vine un moment cand e ok sa injuri si asta e unul dintre ele). Nu suntem lipsiti nici de forta, nici de voce. Nu avem majoritatea in Casa sau in Senat, dar avem reprezentanti acolo. De asemenea, e bine sa tii cont si cei din partidul lui Trump cred acelasi lucru despre el ca si noi. Ne asiguram ca oamenii pe care ii trimitem la Washington, inclusiv Kamala Harris, iau si puterea noastra cu ei si nu stau nicio zi degeaba.

Ne implicam. Orice putem sa facem noi ca sa ne luptam cu nedreptatile pe care le vedem. O sa actionam in orice fel. Chiar daca e vorba sa scriem un cec sau sa ne suflecam manecile. Familia noastra are de suferit o groaza din cauza efectelor pe care le-a avut presedintia lui Trump, asa ca noi o sa ne luptam si pentru familiile care nu o fac. Ne luptam pentru femeia care are dreptul sa aleaga. Ne luptam pentru Primul Amendament si ne luptam mai ales pentru egalitate. Si nu zic de o garantie a veniturilor egale, ci de sanse egale. RAMANEM IN PICIOARE!

America nu s-a oprit din a mai fi America aseara si nu noi nu ne-am oprit din a fi americani. Si uite o chestie despre noi americanii: de fiecare data, dupa zile foarte negre, de fiecare data am avut cele mai bune momente.

Roxy, stiu ca previziunile mele te-au dezamagit pana acum, dar eu nu cred ca o sa treaca un an fara ca tipul asta sa faca ceva grav. Daca reuseste sa fie un idiot fara sa incalce legea, o sa rezistam patru ani. Si in trei ani de acum o sa ne luptam ca dracu’ pentru candidatul nostru si o sa castigam si ei o sa piarda, de data asta pe bune. Draga mea, o sa fie primul tau vot.

Lupta asta nu e gata, abia a inceput.
Bunicul tau a luptat in al doilea razboi mondial si cand s-a intors de acolo, tara asta i-a oferit sansa sa isi faca o viata minunata alaturi de familia lui.
Eu nu o sa o las pe nepoata lui sa traiasca intr-o tara condusa de oameni rai si prosti.
Lacrimile tale m-au trezit aseara.
Si de acum inainte nu o sa mai adorm niciodata inaintea ta.

Cu dragoste,

Tata”