INTERVIU Asa am schimbat lumea! | Am vorbit cu copilul de 23 de ani al Romaniei si ne-am dat seama de ce Catalin Tolontan semneaza alaturi de EL cele mai tuburatoare anchete de pe Facebook:

lutac11

Tolontan: “Cand printii sanatatii si regii comertului cu dezinfectante se vor intreba de unde li s-a tras, sa lase prostiile cu strainii, serviciile sau cine stie ce interese. Sa afle asta: un jurnalist de 22 de ani i-a scos la iveala”

Razvan Lutac a implinit intre timp 23 de ani si a continuat sa dea, zi de zi, alaturi de Catalin Tolontan si Mirela Neag cele mai tari investigatii din ultimii ani. Oamenii au inceput sa auda despre el imediat dupa Colectiv. Ziua aia urata care ne-a facut pe toti sa strigam in strada “Coruptia UCIDE!” 64 de tineri au murit intr-o tragedie care a schimbat, poate macar putin, lucrurile din Romania.

Iar Lutac nu s-a oprit doar la strigatul in strada. Imediat dupa tragedie a inceput sa scoata in fata, pentru noi toti, toate mizeriile care s-au intamplat si mai ales SE INTAMPLA in tara. Parca pana la anchetele lor, auzisem de jurnalism de investigatie doar din filme sau din strainatate. Pare incredibil cum un tanar de 23 de ani se lupta in fiecare zi cu ilegalitati si lucruri ascunse de mult sub pres. De la HexiPharma la viermii din Spitalul de Arsi. De la ISU la cum se impart medicamentele in saloane. Ne-am intristat in fiecare zi, am izbucnit si de multe ori am zis: “GATA!”

Social Media il ajuta constant in timpul investigatiilor. Asta e si unul dintre motivele pentru care  de curand si-a facut si pagina publica. In fiecare zi cand publica o investigatie, Facebook-ul explodeaza. Anchetele lor sunt cele mai share-uite.

Am stat de vorba cu Lutac despre el, despre Colectiv, despre investigatii, despre Facebook. Uite ce-a iesit:

Cum percep oamenii subiectele pe care le tratati?

Vreau sa cred nu neaparat ca le apreciaza, ci macar ca le sunt folositoare. E un volum urias de munca, lucram cateodata – chiar si azi – la vreo 3,4 subiecte in acelasi timp. Sincer, sunt multumit daca omul se considera informat dupa ce ajunge la ultimul punct. Despre subiecte, OK, o sa existe mereu critici – cele mai intalnite sunt ce cauta trei baieti de pe sport pe treburi medicale. Insa, pana la urma, eu cred ca majoritatea intelege ca in Romania e nevoie de investigatii, iar o echipa de la un ziar care e in top 5 national e in stare sa abordeze si teme diferite fata de sport.

Pare ca romanii uita repede. Cat de des trebuie sa le scoti lucruri in fata ca sa se schimbe ceva?

Nu cred ca uita repede. A uita inseamna sa-ti scape informatia printr-un cotlon, sa alunece printr-o fisura, si sa tresari surprins cand cineva ti-o aminteste. Aici e vorba de scaderea intensitatii. N-o sa zici niciodata “A, da, ma! A fost Colectiv acum un an! Uitasem”. Nu. Si nu e o chestie specifica neaparat romanului. Uite, in Donbas, in Ucraina, e in continuare razboi. Lumea stie ca mor oameni zilnic, dar nu pare la fel de interesata cum era, de exemplu, la Maidan sau imediat dupa Maidan.
Asa ca, neaparat, pentru pastrarea intensitatii, trebuie sa le aduci date noi, informatii noi periodic. Nu cred ca, dupa o perioada, neaparat zilnic – saptamanal, risti sa ii plictisesti sau iriti. Eu zic ca interesul e trezit din letargie cand aduni mai multe informatii noi, sa spunem, si le publici la cateva saptamani.

De cat timp lucrezi in domeniul asta?

Daca te referi la presa, de la 15 ani. Eram in clasa a zecea si am ajuns in redactie printr-un program pentru tineri, MySport. Scriai stiri, chestii pe un blog si erau promovate pe gsp.ro. Asa ca, in momentul in care ziarul a avut nevoie de oameni noi pentru departamentul de ligi inferioare, am ridicat mana, m-am ridicat din banca si am venit la redactie. 3 zile pe saptamana, 20 lei pe zi, dar era o treaba. De investigatii am inceput sa ma ocup acum aproape 5 ani, cand am ajuns in departamentul de reporteri speciali.

In ce relatie ramai cu sursele dupa ce publicati o investigatie?

Cu majoritatea tin legatura. Cate un mesaj pe telefon, pe whatsapp. Se intampla de multe ori ca sursele sa-ti dea piste in alte cazuri, extrem de diferite. Uite, am avut surse din domeniul medical care mi-au dat repere pentru investigatii in sport.

Ce te-a marcat cel mai tare intr-o investigatie?

Cred ca de la fiecare ramai cu cate ceva. Cand am scris despre cazul lui Alex Hogea, unul dintre tinerii care s-au stins dupa #Colectiv, mi-a ramas desenul surioarei sale, Teodora, de 10 ani. L-a desenat cu aripi, cu pe un nor, si le-a zis parintilor ca “Alex nu a fost, Alex este!”. Asta in timp ce se vorbea despre modificarea procentului de arsura de pe corpul tanarului, care fusese umflata de la 30-35% la 45-50% . Sau viermii de la spitalul de Arsi. Ma uitam la film si o intrebam pe colega Mirela Neag daca e normal sa dam asa ceva. Pana la urma am publicat, lumea trebuia sa stie ce se intampla acolo.

Cum te-ai hotarat sa iti faci pagina de Facebook?

M-au tras doi prieteni de tricou pana mi l-au rupt. Arbitrul nu le-a dat cartonas galben, asa ca m-am conformat. Nu e bine sa te certi cu arbitrul, o poti pati. 🙂

Cat de util e facebook-ul in timpul unei investigatii?

E teribil de necesar, pentru ca e un instrument prin care se distribuie ramificat. Poate nu intri zilnic pe tolo.ro, dar pe Facebook sigur o faci. Pagina Catalin Tolontan are peste 130.000 de fani, asa ca foarte multi dintre acestia vad investigatiile la prima ora, 7:00, cand sunt urcate acolo. Cele de impact sunt distribuite de cateva sute – chiar peste 1.000 de persoane. E mult.

Ce tipuri de mesaje primesti de la oameni?

Depinde. Cand scriu de sport ma injura unii ca sunt, pe rand, rapidist, dinamovist si stelist. Pentru ca cititorii sunt de nisa, te taxeaza mereu cand dai o balba. Cand fac investigatii, in general, reactiile sunt OK. Nu cred ca am avut doua persoane care sa-mi scrie ceva de rau personal. Daca te mai critica, o fac prin comentarii, nu direct.

Cum l-ai cunoscut pe Tolontan?

Ha, pe la inceputul lui 2012, cand am fost promovat la reporter speciali. Tocmai facusem niste materiale OK, dar am luat un varsat de vant care m-a tinut acasa vreo doua saptamani. Cand am ajuns la munca, m-a luat Catalin Tepelin, seful de la online, si m-a dus in birou la Tolo. “Hai, ca vrea sa iti spuna ceva”. Bine, in capul meu de 17 ani era haos, ma gandeam ca ma da afara, eram pregatit deja de asta. Mai ales ca, intrand in birou, Tolo s-a intors cu spatele si s-a luat cu mainile de cap. Imi cam venea sa plang, sincer! Dupa care s-a intors si, extrem de grav, mi-a zis ca, “de luni, vei lucra la reporteri speciali”.

Care a fost prima investigatie facuta (in echipa)?

Eu am mai lucrat cu Tolo si Mirela la niste investigatii mai mici. A fost una cu niste patinoare artificiale, facute printr-o campanie electorala, care au costat un milion de euro si erau in paragina. Apoi, i-am mai ajutat cu chestii mici in dosarul Gala Bute. Cu alta echipa am lucrat, la fel, pe Dosarul Transferurilor. Primele mari au fost, clar, cele de dupa Colectiv. Cazurile particulare, cazul pompierilor – ISU, cazul infectiilor nosocomiale, Hexi Pharma, etc.

Care a fost cel mai tare lucru pe care l-ai auzit de la Tolo?

Nu stiu daca e neaparat cea mai tare, dar am scris o opinie acum vreo 2 ani si am inceput-o cu “imi aduc aminte”. A inceput sa rada. “Daca si tu ai amintiri la 20 de ani…”.
Sau poate cand mi-a marit salariul prima oara, dupa majorat. Ma mai gandesc :))

Spune-ne un lucru despre Tolo pe care nimeni nu il stie

Stai asa, sa-l sun! 🙂 Cand ne era foame, in timpul anchetei Hexi, stiu ca ne mai cumpara una-alta de mancare. Era postul Pastelui si mie imi lua falafel si humus. Bine, asta cred ca o stiu mai multi, dar joaca fotbal mai bine decat unii baieti de prin Liga 1. Si a dat gol pe Camp Nou din Barcelona. Mutu n-a dat.

Cum a evoluat pagina lui Tolontan? Ce reach are la o ancheta? Cate vizite face pe blog?

Pai in ultimul an a crescut pagina cu 100.000. In medie, un post despre o ancheta are reach cam 100.000. La articole variaza foarte mult. Sunt articole cu zeci de mii de vizite, sunt anchete care sar mereu de 100.000 si cele mai tari, cum a fost cea cu viermii, de exemplu, ajung si la 500.000 de vizite. Depinde mult de continut.

Scandalul cu Hexipharama a fost cea mai preluata ancheta din ultimii ani. Cum a inceput totul?

Imediat dupa ce am scris despre infectiile nosocomiale din spitale, s-a primit un mesaj. “Vreti sa stiti de ce apar infectiile? Pentru ca dezinfectantii sunt diluati!”. Era o sursa din firma. S-a luat legatura cu ea, ne-a dat, dupa ce a prins incredere in noi, documente care aratau ca dezinfectantii erau diluati puternic. Am continuat sa ne informam, dar, pana in martie, n-am mai aflat decat lucruri mici. Atunci am primit al doilea telefon, de la alta persoana. “Buna ziua. Vreau sa va spun ca o firma din Romania dilueaza dezinfectantii”.
Cred ca-ti dai seama ce s-a petrecut sub coastele mele cand am auzit, din nou, “Hexi Pharma”.

Te-ai intalnit vreodata cu Dan Condrea?

Da, chiar daca nu fata in fata. in ziua interviului dat Mirelei Neag si lui Catalin Tolontan, eu am stat la etajul mallului Baneasa, deasupra cafenelei Starbucks, impreuna cu fotograful Alex Nicodim. De acolo l-a pozat, sunt imaginile pe care le gasesti pe tot internetul. Ne-am tinut dupa el dupa incheierea interviului. Omul intrase in panica, dadea mesaje. A intrat in masina sa, un Porsche Cayenne. Dupa care l-am judecat, recunosc, cand am vazut ca are numere de Bulgaria la o masina extrem de puternica. Am chemat soferul nostru, care era cu un Van, o masina mare, asa ca nu prea am reusit sa ne tinem dupa el. Insa am mers direct la fabrica.
El era deja acolo. Chiar in fata fabricii, in masina. Ravasit. Isi chemase directorii din firma. A plecat la un moment dat cateva minute sa ii ia flori directorului Flori Dinu. Era duminica floriilor. Cand s-a intors, au aparut si ceilalti oameni-cheie din Hexi si au facut o sedinta langa un geam care dadea in strada. Atunci, desi eram siguri ca o sa ne vada, am intrat cu masina fix langa fabrica, iar Alex Nicodim i-a pozat. E o imagine puternica, in care Condrea si ceilalti din firma privesc, contrariati, pe geam. A doua zi a aparut primul episod al investigatiei.

Unde erai cand a facut accidentul?

In parcul Cismigiu. M-a sunat colega Cristina Negrila. Mi-a zis doar ca a murit Condrea. N-am constientizat in primele secunde. “Cum, Condrea de la Hexi?!”. Era duminica seara, mergeam, linistit, spre casa. M-a luat o masina din drum si am fugit spre satul Tamasi, unde s-a petrecut accidentul.

Cum a fost noaptea aia?

Ciudata. Am ajuns acasa, mi-am pus ghiozdanul pe fotoliu, ma pregateam sa fac un dus. Dupa care a venit un val de mesaje de incurajare, sustinere. Prietenilor li s-a facut frica, se gandeau ca pot pati ceva nasol. S-au oferit sa vina si sa stea cu mine acasa.

A fost vreo noapte in care n-ai putut sa dormi?

Multe, dar nu in legatura cu asta. De exemplu, uneori nu aveam rabdare sa astept pana a doua zi sa scriu ceva si stateam pana pe la 4-5 dimineata. Sincer, mi se pare ca imi vine inspiratia in timpul noptii. E liniste, nu te bruiaza nimeni, te concentrezi mult mai bine pe ce ai de scris.

Care e lucrul de care te temi cel mai mult si care e lucrul de care nu te temi deloc?

Nu stiu daca sunt neaparat atat de curajos incat sa nu ma tem de nimic. Mi-e teama cand ma gandesc ca, intr-o zi, nu o sa mai am puterea sa fac lucruri pe care le fac in ziua de azi.

 

Ce ar trebui sa te intreb ca sa ascunzi articolul asta de mama ta?

Sa nu ma intrebi daca am intrat vreodata incaltat in sufragerie. Si nu, nu-i da tag pe Facebook. 🙂

Care e intrebarea pe care ti o pui la orice investigatie?

Pana unde merge totul? Pana unde se intinde mizeria? Nu afli niciodata, normal, dar curiozitatea asta te impinge sa mai dai un telefon, sa mai cauti ceva si dupa ce consideri ca gata, ai suficienta marfa incat sa publici investigatia. Mereu apare ceva nou.

 

Care-i super-puterea ta?

Am un soi de inconstienta care se activeaza cand imi dau seama ca ma lupt cu ceva puternic. Intru intr-o transa, ma delimitez putin de Lutac ala mai cuminte. M-ar ajuta o pereche noua de nervi, dar nu se mai gasesc pe piata. Daca auzi pe cineva, m-ar interesa.

Care e cel mai important lucru pentru tine ca sa dormi linistit la finalul zilei?

Sincer, am probleme cu somnul. Ma zvarcolesc, ma rotesc, ma fac morisca si experimentez spagatul culcat, dar tot timpul imi zic ca „Ba, Lutac, linisteste-te. Ai incercat sa faci un bine. Dormi linistit, viata e frumoasa, in Tuvalu e soare si la anul apare Twin Peaksul”. Macar pana dimineata ma tine.

Autor articol: Mircea Mocanu
Email: mircea@firstcontent.ro
Vezi toate articolele scrise de Mircea

Sunt influencer

Dezvolta-ti brandul personal alaturi de noi!



WE PLAN

Te ajutam sa-ti dezvolti strategia de social media si sa cresti valoarea brandului personal.



WE CREATE

Iti promovam imaginea prin continut creativ, personalizat pentru tine si fanii tai.



WE MEASURE

Fiecare lucru pe care il facem pe platformele tale este masurat si analizat constant pentru a-ti intelege cat mai bine fanii si nevoile.